Dintre toate mecanismele ego-ului (superioritate, control, manipulare, validare) unul dintre cele mai tulburătoare mi se pare acesta: să te bucuri de slăbiciunea celui de lângă tine și să o folosești ca să te simți tu mai puternic.
Cred că nu există slăbiciune mai mare decât asta.
Pe măsură ce devenim mai conștienți, mai lucizi, mai puternici sau mai realizați, mulți dintre noi cădem ușor în capcana de a ne simți superiori celor pe care îi vedem mai confuzi, mai imaturi sau mai inconștienți.
Și uităm ceva foarte important: că și noi am fost acolo.
Că, în multe dintre locurile pe care astăzi le judecăm, am stat și noi. Că, de cele mai multe ori, nu am ieșit singuri de acolo. Că am avut și noi ajutor, răbdare, contexte, oameni care ne-au susținut sau ne-au arătat altceva.
De aceea, o luciditate mai mare nu ne dă dreptul la dispreț. Ne obligă la altceva.
În fața imaturității, a manipulării, a reproșurilor sau a încercărilor de control din partea altora, cred că există, în esență, doar două răspunsuri sănătoase:
- ori încerci să ajuți, dacă omul din fața ta vrea cu adevărat să se schimbe,
- ori te îndepărtezi, cel puțin până când devine dispus să-și asume responsabilitatea pentru felul în care se poartă.
Dar niciuna dintre aceste alegeri nu te scutește de responsabilitatea de a te uita și în tine.
Pentru că, înainte să judeci greșeala altuia, merită să vezi ce anume din tine este atât de deranjat.
Poate găsești și acolo ceva important:
– pretenția ca oamenii să fie altfel decât sunt,
– nevoia ca ei să se poarte cum vrei tu,
– dorința ca nimeni să nu-ți greșească,
– sau atașamentul față de o poziție interioară de superioritate.
Dacă rămâi fixat doar pe greșeala celuilalt, aproape sigur vei hrăni resentimentul. Iar odată cu el vor veni și celelalte consecințe: consum interior, agitație, judecată, lipsă de pace interioară.
În schimb, dacă îți muți atenția și spre tine, se poate schimba ceva important: poți începe să simți compasiune, poți înțelege mai bine cât de grea este viața pentru fiecare om și cât de dificil este pentru toți să se maturizeze, dar nu în ultimul rând, nu uiți că responsabilitatea ta este în primul rând față de propria ta lume interioară.
Iar această realizare cu siguranță îți va aduce mult mai multă liniște decât superioritatea.
Dacă vrei să fii puternic, fii responsabil.
Ajută, dacă poți și dacă ți se cere. Îndepărtează-te, dacă este nevoie.
Dar nu te hrăni din slăbiciunea altuia.
Pentru că omul care are nevoie să se simtă mare văzându-l pe celălalt mic nu este mai puternic. Este doar mai departe de adevăr.